27 novembro 2019

victoria colaj


Nuchapon oq’ej, chupan re jun ruwach’ulew re’ majunchik niseqer ta
Ruwäch ri ya man niq’alajin ta, yinoq’
Ri runaq’ awäch kan achi’el richin tz’ikin, xechup
Nuchapon oq’ej, ri ka’j chuqa janila ntoq’ rik’in b’is
Paruwi ri ponom ixim ninlukub’a jub’a ri nub’is
Nuchapon oq’ej, wakami ri kamik xukusaj ri a pay’aj, chuqa ri axajab’
Ninq’ab’arisaj ri wanima, chuqa xuweq ri’ ri tiqaq’ij ri niwär wi. Ri kamik, ayyy! kan achi’el jantape’

Nuchapon oq’ej

Estou a chorar, nesta terra deixou de amanhecer.
O rosto da água não se vê, estou a chorar.
Apagaram-se os teus olhos de pássaro cantor.
Estou a chorar, o céu triste também chora muito.
Em cima do milho torrado encosto um pouco a minha tristeza.
Estou a chorar hoje a morte como sempre pôs o teu chapéu e as tuas alpergatas.
Embriagou-me o coração e vestiu-se de entardecer adormecido. A morte, ai, sempre tão diminuta

Estou a chorar.